Ți-ai dorit vreodată să poți să dormi mai mult, dar să trebuiască să mergi la serviciu? Ai simțit că superiorii tăi nu te apreciază la adevărata valoare și nu câștigi suficient pentru munca pe care o depui? Ai simțit vreodată cum e să ai un burnout și pur și simplu să nu ai nicio cale de scăpare?

Eu am simțit toate aceste lucruri de nenumărate ori în cei patru ani în care am lucrat într-o multinațională celebră cu o filială deschisă și în România. Am absolvit facultatea de informatică și pentru că am iubit programarea, am decis să rămân în domeniu și să-mi găsesc de lucru, mai ales că joburile din această industrie nu sunt chiar rău plătite. Și într-adevăr, nu mi-a luat deloc mult să mă angajez, dar, cu timpul, chiar dacă câștigam bani, nu eram deloc fericită.

Știam exact ce trebuie să fac și nu mi-ar fi fost greu să dezvolt fiecare program pe care îl primeam ca sarcină de lucru dacă nu aș fi fost într-o continuă luptă cu timpul. Deadline-urile pe care le primeam erau complet iraționale și dacă nu voiam să fiu mustrată de superiorii mei, trebuia să le accept ca atare și să-mi sacrific timpul liber.

E puțin spus că luam acasă munca de la birou. Mai bine aș zice că toată viața mea se transformase într-o muncă fără oprire și nu se întrezărea nimic la orizont care s-o schimbe.

Am renunțat de mult la ideea de a mai ieși cu prietenii în weekend-uri sau de a avea o relație serioasă pentru că eu nu aveam timp nici măcar să dorm, nu să mă distrez. Și cu toate că ajunsesem la burnout din cauza muncii mele, tot nu era suficient ceea ce făceam și mi se cerea mai mult și mai mult.

În cazul meu, problema nu era doar volumul imens de muncă, ci și faptul că o mulțime de oameni depindeau de programele mele și de aceea, dacă mă opream eu, întregul proiect trebuia pus pe pauză. Și astfel trebuie să duc de una singur și stresul care venea cu o astfel de responsabilitate.

Cât despre salariu, dacă mă gândesc că am sacrificat tot ce înseamna viața mea și sănătatea pentru bănuții aceia, nu vorbim de o sumă infimă, ci aproape inexistentă. Deși câștigam enorm în comparație cu alte femei la început de carieră din România, ajunsesem să mă împrumut de la părinți ca să mă tratez de toate afecțiunile și bolile cronice dezvoltate din cauza stresului.

Și atunci, pentru ca la un moment dat mi-am dat seama că totul se poate transforma în ceva incredibil de rău, am hotărât să-mi dau demisia.

De la mii de euro câștigați cu lacrimi și sudoare, la mii de euro câștigați într-un mod plăcut

Când am renunțat la jobul meu din cadrul multinaționale în care munceam, câteva zile pur și simplu nu am știut de unde să mă apuc ca să-mi reiau viața și să intru din nou într-un ritm normal. Nu mai știam să mă hrănesc sănătos, să dorm sau să mă bucur de un film sau o carte. Mereu îmi venea să mă așez la calculator și să încep să lucrez la un program.

De aceea, chiar dacă mai puteam sta un timp să profit de generozitatea părinților, m-am pus pe căutări și am încercat să găsesc un job la fel de bine plătit ca cel pe care îl avusesem anterior.

Nu erau prea multe variante în piață așa că am zis să-mi testez limitele și să încerc un job videochat la un studio prestigios. Și ghici ce? Mi-a plăcut la nebunie, încă din prima zi de lucru!

Ca model de videochat totul este complet diferit față de atunci când lucram ca programator, întrucât, în loc să mă autoizolez de toți și de toate împreună cu laptopul meu și să fac o muncă repetitivă, ca model de videochat cunosc în fiecare zi oameni noi, care îmi pun creativitatea și imaginația la încercare. Acum sunt mai fericită, am mai mult timp liber pentru mine, comunic mai mult, iar banii, ei bine, sunt aceeași!