În anul 1998, Leo Hindery, unul din cei mai populari oameni de televiziune din America, la vremea aceea, a zburat către orașul Denver, din statul Colorado, pentru a vorbi la o conferință de presă în numele Bisericii Catolice. În această conferință, el spunea că internetul îndoaie coloana vertebrală a țării și reprezintă cea mai mare amenințare pentru moralitatea și decența americanilor.

La vremea aceea, se spunea despre Hindery că valoarea sa netă este de 70 de milioane de dolari americani. De aceea, un om cu reputația lui, s-ar fi putut plânge despre practic orice și să fie ascultat. Dar și-a ales ca țintă tocmai o tânără neputincioasă, de 21 de ani, pe nume Jennifer Ringley, care difuza pe internet detalii banale din viața ei de zi cu zi, pe care o filma 24 de oare pe zi. 

La trei ani după ce a fost lansat, website-ul JenniCam se bucura de câte două milioane de vizitatori din întreaga lume, lunar. Fanii din Europa chiar creaseră un program prin care urmăreau dacă ea se află în camera sa și poate fi văzută, chiar și fără a-i mai accesa website-ul. Iar tinerii la costume, din New York, aveau pe calculatoarele lor mereu deschisă o fereastră cu Jenny, ca să mai arunce câte un ochi în pauzele de la muncă.

Fanii lui Jenny luau legătura cu ea prin intermediul unui chat room, instalat și el pe JenniCam. Printre cei mai înfocați fani, s-a numărat și unul care i-a dedicat acesteia un sonet de 14 capitole, în care fiecare vers se potrivea cu o captură de ecran făcută în momentele cele mai intime din viața lui Jenny pe care o expunea pe internet exact așa cum era ea.

Toate acestea se întâmplau după show-ul de televiziune Real World, dar înainte lui Big Brother, într-o eră în care tehnologia consumatorilor nu era încă destul de dezvoltată pentru a face față live-streaming-ului. Dar chiar și în aceste condiții, website-ul JenniCam.con a inspirat sute și apoi chiar mii de oameni din întreaga lume să-i urmeze exemplu și să-și prezinte viețile pe internet. 

În viziunea lui Hindery popularitatea de care se bucura website-ul JennyCam a demonstrat faptul că tineretul acelor timpul avea nevoie de un mod nou de a comunica și relaționa cu cei din jur și chiar dacă nu îi plăcea să recunoască, oamenii care o urmăreau pe Jenny chiar se putea pune în locul ei și înțelege de ce ea făcea acest lucru.

Ce se spunea în presa americană a anilor 2000 despre Jenny?

În Washington Post, tânăra jenny a fost descrisă ca o blondă focoasă, care purta mereu colanți sau chiloți minusculi când se afla în fața camerelor.

Au trecut mai mult de două decenii de când Jenny a început să facă senzație pe internet și acum ea a ajuns să fie recunoscută ca primul model de videochat din istorie, o femeie ale cărei acțiuni și-au lăsat puternic amprenta asupra mentalității tinerilor din ziua de azi.

În grupurile de specialiști în sociologie sau psihologie, despre Jenny se vorbește ca femeia care a inventat conceptul de feminism virtual și ca una din primele celebrități care și-a câștigat faima pe cont propriu.

Chiar și creatorul programului de televiziune The Truman Show a contactat-o pe Jenny pentru a se consulta cu ea în legătură cu un scenariu deoarece o considera o persoană demnă de a se sfătui cu ea după numărul de fani pe care i-a câștigat cinstit. Dar pe de altă parte, fiind prima femeie care își expunea feminitatea public, pe internet, în cele mai candide ipostaze, Jenny s-a confruntat de nenumărate ori și cu comentariile răutăcioase ale trolilor sau a trebuit să citească și să înghită chiar și amenințări cu moartea.

În presă despre Jenny se vorbeau de toate. Unele publicații o prezentau ca o fată bună, iar altele ca o obrăznicătură fără rușine.

Jenny a inventat videochatul, dar și prietenele ei l-au popularizat

În jurul anului 2014, când producătorii emisiunii Replay All au încercat să dea de Jenny, ei au spus că este greu să dai de ea și se pare că a dispărut complet de pe rețelele sociale, dorindu-și doar să fie lăsată în pace. Jenny a refuzat nenumărate cereri de interviuri, dar în schimbul ei au ieșit în față  prietene și femei cu care Jenny obișnuia să petreacă și cu care ea a schimbat nenumărate impresii legate de modul în care puteai face videochat în primii ani ai internetului. Ele nu apăreau în fața camerelor la fel de des ca Jenny, dar totuși au aflat de la ea nenumărate povețe atât legate de modul de conduită, cât și în ceea ce privea tehnologia necesară pentru o astfel de activitate. Iar dacă stăm să ne gândim mai bine, la fel ca și Jenny, și aceste amice ale ei au contribuit la demararea unei mișcări care în ziua de azi nu mai surprinde pe nimeni.

La fel ca și Jenny, toate femeile care i-au urmat exemplul în primii ei ani de activitate, au avut parte atât de încurajări și aplauze, cât și de cuvinte aspre, înjurături și chiar amenințări.

Cele mai multe reportaje legate de Jenny se focusează pe misterul ultimei sale delogări din online în anul 2014 și a dispariției sale complete din viața publică. În general, povestea de viață a lui Jenny este o poveste care acum este prezentată ca povestea unei femei care a suportat prea mult și a fost prea singură în fața tuturor greutăților. Și chiar dacă depsre alte pioniere ale videochatului se vorbește pe un ton mai întunecat, aducându-se vorba despre încercările eșuate ale unora de a se sinucide în fața camerelor, despre relațiile lor ratate sau despre tot felul de probleme din viața lor privată, se pare că cele mai multe dintre ele duc acum vieți liniștite, în locații izolate, departe de ochii curioși și nemiloși ai consumatorilor de media.

Și acum, când sunt căutate pentru interviuri, cele mai multe dintre ele solicită imperios să-și poată controla expunerea pe micile ecrane și pe internet și în general, își dau acordul să vorbească doar prin intermediul poștei electronice. De asemenea, cele mai multe nu își dau acordul pentru publicarea fotografiilor făcute în timpul activității lor, capturi de ecran care spun ele, prezintă o viață cu mult prea diferită față de ceea ce trăiesc în ziua de azi.

Metafora preferată a lui Jenny pentru a-și descrie activitatea era: show natural. Ei i se părea curios cum putem aprinde televizoarele și ne uita cu atât de multă nonșalanță la toate animalele de pe Discovery, dar când vedem oameni care fac același lucru, pur și simplu trăiesc, ni se pare ceva bolnav și pervers.

Pentru Courtney, o altă pionieră care și-a lansat website-ul în anul 1998, ceea ce făcea pe internet i se părea ca traiul într-un oraș mic, de provincie, în care stai la poartă, în fața casei tale și privești trecătorii. Azi te uiți cu ce sunt îmbrăcați, mâine îi saluți și tot așa, devii din ce în ce mai familiar cu ei.

Pentru Ana Voog pe de altă parte, o femeie care a născut doi copii live, în fața camerelor de filmat, spune că activitatea ei online care a durat timp de 12 ani nu a fost altceva decât o expresie a feminității sale.

Toate femeile care au creat conceptul de videochat acum 24 de ani știau exact ceea ce făceau și erau conștiente de impactul acțiunilor lor asupra celor care le priveau.

Evoluția conceptului de videochat

Conceptul nou creat a progresat exact așa cum s-a întâmplat cu toate tehnologiile noi. De la un experiment utilitarian, primitiv, videochatul s-a transformat într-un fenomen de proporții care astăzi este mai popular ca oricând. 

Doar în România există peste 2000 de studiouri de videochat, iar internetul abundă de oferte de angajare studio videochat pentru modele și reclame care să-i atragă pe bărbați și să-i convingă să devină membrii ai zecilor de platforme de videochat populare în întreaga lume.

În anul 1991, doi ingineri cam leneși de la Universitatea Cambridge, care se se săturaseră să facă drumul până la cantina universității zi de zi și să găsească mereu fierbătorul de cafea gol, au inventat CoffeCam, un program care posta pe internet la fiecare 30 de secunde imagini cu ibricul de cafea pentru a-i putea verifica din laboratorul lor cantitatea de cafea din interior.

În anul 1994 au apărut pe piață primele camere de luat vederi pentru calculatoare, iar unul din programatorii de la Netscape și-a testat-o pe a sa filmându-și acvariul cu pești și ridicând un website numit FishCam.

Doar doi ani mai târziu, o elevă a Colegiului de Arte din Pennsylvania, o tocilară așa cum își spunea, și-a cheltuit toate economiile pentru a cumpărat o astfel de cameră de luat vederi cu tehnologie de ultimă oră și a început s-o folosească în scop personal, pentru a se filma în camera ei de cămin. Ea avea doar 19 ani și numele ei era Jenny. O legendă.